01
Alegerea și pregătirea pânzei
Meșterii selectau pânza de in masiv, țesută manual în satele din jur. O întindeau pe rame solide de stejar, trăgând-o uniform pentru a elimina orice cută. Suprafața era tratată cu un grund din cretă pisată și clei de piele de iepure, aplicat în trei straturi subțiri, fiecare lăsat să se usuce 24 de ore.
02
Prepararea pigmenților naturali
Pigmenții erau extrași din resurse locale: ocru galben din lutul de pe dealuri, pământ roșu din văile argiloase, cărbune pisat din lemn de fag pentru negru, iar albastrul provenea din indigo adus de negustori. Fiecare pigment era măcinat într-un mojar de piatră, apoi amestecat cu ulei de in fiert și puțin terebentină naturală.
03
Schimbarea și stratificarea culorilor
Zugravul începea cu fondalul cerului, aplicând un strat subțire de albastru diluat. După uscare, adăuga nori albi din cretă și ocru deschis. Urma orizontul cu coline verzi, realizate din pământ verde amestecat cu ocru galben. Fiecare strat era lăsat să se usifice cel puțin o zi, pentru a evita crăparea peliculei.
04
Detalierea peisajului rural
Cu pensule fine din păr de veveriță, meșterul adăuga copaci, case sătești cu acoperișuri de paie, garduri de nuiele și drumuri șerpuite. Folosea tehnica „a secco” – pigment aplicat peste stratul uscat, pentru a obține contururi precise. Fiecare detaliu era gândit să reziste la lumina lămpilor cu ulei din timpul spectacolului.
05
Fixarea și protejarea decorului
După terminarea picturii, pânza era lăsată să se usuce complet încă o săptămână. Apoi se aplica un strat subțire de ceară de albine dizolvată în terebentină, care proteja pigmenții de umezeală și praf. Marginile erau întărite cu o bandă de pânză suplimentară, iar decorul era gata pentru a fi montat pe scenă.
06
Montarea pe scenă și spectacolul
Pânza era fixată pe un cadru de lemn ușor, apoi ridicată cu ajutorul unor scripeți manuali. La lumina lămpilor cu ulei sau a lumânărilor, peisajul prindea viață, creând iluzia unui sat întreg pe scenă. Publicul din satele transilvănene trăia astfel magia teatrului popular, iar decorul rămânea o mărturie a măiestriei zugravilor locali.